Reincarnarea si Calatoria Sufletelor

“Cand vom termina de completat toate calatoriile si aventurile multiplelor vieti, se presupune ca ne vom intoarce inapoi la Sursa impreuna cu tot ceea ce am acumulat de-a lungul lor. Atunci ele devin integrate. In acest fel, devenim celule ale intregului.” Dolores Cannon

Indiferent daca suntem sau nu comfortabili cu ideea reincarnarii, pe parcursul vietii noastre vor exista anumite caracteristici si intamplari pe care nu avem cum sa le ignoram. Care este motivul pentru care suntem atat de diferiti unii de altii prin felul in care reactionam si ne raportam la lumea inconjuratoare? De ce unii reusesc sa se afirme mai usor ca altii in plan material, in timp ce altii “esueaza”? De ce unii se nasc ca sa experimenteze anumite dificultati care altora li se pare greu chiar si sa le inteleaga?

Tot ceea ce ne face sa fim ceea ce suntem, probabil ca poate fi atribuit experientelor sau vietilor anterioare pe care le-am trait si este o alegere pe care a facut-o sufletul nostru inainte de a se intrupa.

Acea parte distincta din noi care poate fi exceptia de la regula, este exact ceea ce ne ajuta sa ne invatam lectiile si sa ne indeplinim “misiunile” alese.

De multe ori, aceste lucruri pot parea a fi niste obstacole greu de depasit; alegerea de a participa la aceste provocari pe care ni le-am programat noua insine tine strict de liberul nostru arbitru. Incapatanarea sufletului, inclinatia de a deveni o victima a circumstanetelor, inabilitatea de a invata o anume lectie – toate acestea merg mana in mana cu aspectele pozitive pe care le detinem – interesul fata de anumite subiecte, talentul, atractia fata de anumite locuri de pe Pamant, inclinatiile artistice sau abilitatea de a vedea si impartasi cu altii perspective unice si inedite.

Una dintre confuziile pe care le facem atunci cand vine vorba despre reincarnare este tendinta de a ne intreba cat de “batrani” suntem ca suflete. In multe cercuri “new-age” aceasta a devenit o competitie, reflectand caracterul ego-ului, care se afla intr-o vibratie joasa. Daca am reusi sa intelegem ca totul a inceput in acelasi “moment”, adica faptul ca ne-am nascut fiind una cu Intregul, sau ca parte a Sursei, din care ne-am desprins precum niste particule, am lasa la o parte toate aceste competitivitati.

Aceasta perspectiva asupra “timpului” ne face sa ne intrebam ce se intampla mai departe – probabil ca am ramas pentru o vreme impreuna cu Sursa, sau probabil ca am devenit fiinte luminoase sau alte forme invizibile de energie, participand la crearea planetelor si la evolutia lor spre un anumit nivel care sa poata sustine viata.

Probabil ca am fost nerabdatori in a ne separa, aruncand-ne in necunoscut pentru a incepe sa experimentam viata in forma fizica.

Din cauza ca Pamantul are o densitate foarte joasa, sufletul se pierde in experientele karmice si de multe ori ramane blocat aici pana cand invata ce are de invatat sau repara ceea ce a facut si nu era in armonie cu natura sa. Multi dintre noi probabil ca am existat in diverse forme precum cele eterice, in forme precum cea a pietrelelor, apoi planteleor, animalelor si apoi in forme umane; altii probabil ca si-au dat voie sa “sara” peste anumite etape deoarece nu au avut nevoie sa le experimenteze chiar pe toate; iar altii probabil ca au populat alte sisteme solare si planete, facand parte din civilizatii care au ramas ca niste soapte surde in memoriile noastre eterne.

Cu totii am avut existente in diferite forme de-a lungul veacurilor, deoarece energia niciodata nu se “stinge”, ci eventual isi schimba forma pentru a-si satisface dorinta de a invata. In acest sens, cu totii suntem “suflete batrane”. Diferenta dintre noi probabil consta prin a fi “suflete batrane” in termeni pamantesti. Indiferent daca aceasta este prima sau a suta noastra viata de pe Pamant, ceea ce este important este sa constientizam ca toti suntem interconectati. Faptul ca ne-am lasat atrasi in acest “magnet” karmic si in ciclul sau unic de lectii – cunoscut ca si Samsara – nu este o coincidenta.

In sesiunile de hipnoza regresiva, foarte muti oameni marturisesc ca exista in ei un dor adanc de a se “reintoarce acasa” precum si o tristete profunda referitoare la actiunile negative ale altora, fiind la prima sau a doua lor incarnare pe Pamant. Ei inca intalnesc dificultati in a se adapta la regulile prin care functioneaza aceasta lume si isi doresc sa plece de aici. Atunci cand ne nastem, uitam care este originea sufletului nostru tocmai pentru a putea indeplini asa-zisele “misiuni” pe care ni le-am programat dinainte.

Tot in sesiunile de hipnoza, alte persoane marturisesc ca sufletul lor isi respinge propriul corp prin probleme de obezitate, abuz de droguri sau modalitati de gandire care ii conduce la diverse boli, iar asta tocmai din cauza dificultatii in a se adapta la vibratia planetei. Altii au senzatii puternice de deja-vu sau sunt angrenati in emotii de gelozie sau ura, care probabil ca reflecta rezistenta lor de a se debarasa de poverile vietilor anterioare. Pentru unii, dorinta de a iesi din Samsara si greutatile karmice pot deveni chiar coplesitoare, cu toate ca ele sunt resimtite la un nivel adanc al constiintei noastre, fara ca noi sa realizam ce anume ne impiedica sa atingem starea de fericire sau implinire. Aceasta fericire spre care tindem, face parte din sufletul nostru, este starea noastra naturala si reprezinta senzatia de “a fi acasa”. Cu totii o cunoastem, iar ceva din noi tinde constant sa ajunga din nou la a o experimenta.

Este nevoie sa stim faptul ca Pamantul este o planeta unde multe lectii trebuie invatate si reprezinta o provocare pentru cei care s-au avantat sa se nasca aici. Se mai vorbeste despre faptul ca “extraterestrii”, asa cum ii numim noi, sau fiintele care civilizeaza alte planete, sunt foarte interesate de noi. Exista grupuri de entitati care se aduna in jurul planetei noastre si ne observa atent evolutia si unde ne indreptam ca umanitate.

Desi nu multi dintre noi suntem constienti, la acest moment procesul de ridicare al vibratiei colective este sustinut si incurajat din toate partile Universului. Pentru multi dintre noi, aceasta viata poate fi chiar prima pe care o experimentam pe aceasta planeta tocmai pentru ca sufletul nostru s-a angajat sa participe la evolutia constiintei intr-un sens creativ si constructiv. In multe surse se vorbeste de asemenea despre crearea unui Nou Pamant si despre o noua frecventa a gandurilor si emotiilor noastre, care urmeaza sa fie sustinute doar prin energia iubirii.

Viata are o importanta si o valoare deosebita, iar cand vom reusi sa ne privim existenta precum cea a unor “celule” ale Intregului sau ale Sursei din care provenim, ca parte dintr-un intreg greu de perceput de catre simturile noastre umane, atunci vom incepe sa apreciem experientele pe care le avem, sa vedem mesajele pe care chiar noi ni le dam singuri si sa invatam sa vedem mai mult decat ceea ce ni se arata.

Pentru a intelege mai bine acest proces evolutiv prin care trecem in acest moment, puteti citi cartile hipnoterapeutei Dolores Cannon, care impartaseste descoperirile lungii sale carierei sale de aproape 50 de ani in acest domeniu. Una dintre cartile traduse in romana se numeste “Cele trei valuri de voluntari si Noul Pamant”. Activitatea sa in hipnoterapia regresiva este semnificativa, fiind autoarea a peste 17 carti in care prezinta experienta sa intr-un mod fascinant si uimitor. De asemenea, metoda ei este recunoscuta international pentru rezultatele sale, fiind invitata sa tina conferinte in intreaga lume pentru oameni cu interese in diverse domenii cum ar fi medicina, psihologie, ufologie sau metafizica.

sursa: http://www.constiintacolectiva.ro/constiinta-evolutie/reincarnarea-si-calatoria-sufletelor-dolores-cannon

Legile de bază ale Universului.

1. Legea Unitătii – Totul este interconectat si provine din aceeasi sursă. Cunoscută si ca Legea Energiei. Citat din Viziune despre Ramala: „Este întelept acel suflet care recunoaste că toată Umanitatea este, într-adevăr, parte a marelui tot unic, că fiecare fiintă umană poate fi considerată ca o celulă individuală din creierul cosmic al Creatorului vostru. Este adevărat că nu există separare, decât acolo unde  umanitatea alege să o trăiască.

Asadar, una dintre marile lectii ale vietii fizice este aceea de a vă ridica deasupra acestei separări aparente, de a vedea că este „aparentă” si de a învăta că sunteti cu adevărat una cu Creatorul vostru – nu numai în Fiinta voastră fizică, ci si în Fiinta voastră spirituală.

Nu există separare, în această lume fizică, între voi si Dumnezeul vostru. Lumea aceasta este Dumnezeul vostru. Dumnezeul vostru este această lume. Voi trăiti în Dumnezeul vostru si sunteti, de fapt, o parte din El, la fel cum un aspect al Dumnezeului vostru trăieste în voi si este de fapt, o parte din voi. Asadar, cel mare este găsit în cel mic, care se găseste, la rândul lui, în cel mare”.

2. Legea împlinirii – Citatele si referirile următoare sunt din cartea Voi sunteti Dumnezei, de Annalee Skarin: „Există o lege stabilită, în mod irevocabil, în cer, înainte de facerea Pământului, pe baza căreia sunt afirmate toate binecuvântările; iar dacă noi primim binecuvântarea de la Dumnezeu, aceasta se întâmplă datorită respectării acestei Legi”.

Această Lege este cunoscută ca Legea Producerii sau Legea Creatiei. După cum vei semăna, asa vei culege. Plantează sământa si culege recolta. Fiecare gând are puterea de a crea realitatea si, după cum vei judeca, asa vei fi judecat. Această lege a împlinirii se ocupă de puterea gândurilor si a cuvintelor, unde gândurile sunt semintele, iar atunci când sunt cuplate cu emotiile, produc o vibratie vie care aduce rezultate, în functie de felul gândului. Dorinta este căldura care generează sământa si îi dă putere să se manifeste – puterea creatiei. Legea este adevărată si eternă si indiferent de ceea ce ne dorim noi, dacă plantăm semintele (gândurile) si îndepărtăm buruienile (îndoiala si frica), vom obtine rezultate.

Atunci când ne pregătim mintile, fără frică si fără griji, pentru lucruri mari – de lucruri mari vom avea parte. Puterea de a guverna ceea ce ne înconjoară si de a construi perfect se află în mâinile noastre. Este puterea gândului, care e o putere Dumnezeiască”.

3. Legea Cauzei si Efectului – Cunoscută si sub numele de Karma, această Lege asigură o re-echilibrare a energiei în bazinul cosmic de energie – unde pentru fiecare actiune trebuie să fie o reactiune egală si de sens opus. Această Lege se aplică actiunilor tuturor Fiintelor. Karma a fost deseori privită ca o judecată: orice dai, vei primi înapoi, ca si cum ai fi pedepsit. Cu toate acestea, nu e vorba decât de un schimb de energie: orice energie este eliberată (trimisă) de către o fiintă, aceasta va atrage particule asemănătoare si va ricosa înapoi. Energia se dilată si se contractă, astfel că, dacă se emite energie de o natură negativă, atunci aceasta se va contracta înapoi către sursa sa de transmisie, ca un răspuns la dilatarea initială si va aduce cu ea negativitate. Acelasi lucru este valabil si pentru energia pozitivă.

4. Legea Schimbării si a Transmutării – Fiecare conditie poate fi transmutată si totul se schimbă permanent. Singurul lucru constant din univers este indestructibilitatea energiei si forma sa schimbătoare. Aceasta este cunoscută si ca Legea Alchimiei – fiecare conditie din viată poate fi transmutată în slavă si făcută divin de frumoasă, indiferent care este acea conditiei.

Dacă o acceptăm, o binecuvântăm, Îi multumim lui Dumnezeu pentru ea, sau suntem „multumiti în toate cele”, putem transmuta până si conditiile si experientele amare si dureroase ale vietii în frumusete spirituală, prin această lege perfectă si exactă. De asemenea, putem primi puterea de a transmuta dorintele si visele noastre spirituale, în manifestare materială tangibilă.

Această lege nu dă gres niciodată si include legea spirituală a schimbării si transmutării, precum si legile si elementele materiale. Această alchimie este puterea lui Dumnezeu în actiune, care e eternă, neschimbată si aduce rezultate exacte. Annalee Skarin spune: „Legea Chimiei Spirituale este legea care transmută toate conditiile, toate vibratiile, tot întunericul, în frumusete, muzică si lumină. Fiinta trebuie să învete să vorbească limbajul Îngerilor, sau să vorbească „în graiuri noi”. Trebuie să învete să vorbească din suflet si niciodată din buze, sau chiar din minte. Cel care vorbeste din buze, pălăvrăgeste. Cel care vorbeste dintr-o minte goală, adaugă confuzie în discordie. Cel care vorbeste dintr-o minte plină, hrăneste mintile oamenilor. Cel care vorbeste din inimă, câstigă încrederea omenirii. Dar cel care vorbeste din suflet, vindecă rănile lumii si hrăneste suflete înfometate ale oamenilor. El poate usca lacrimile de agonie si chin. El poate aduce lumină, deoarece el poartă lumină. Limbajul sufletului este limbaj „sacru” si e cel mai frumos …. El poate aduce numai binecuvântarea slavei, deoarece este limbajul sferelor eterne si limbajul Zeilor. Este darul Spiritului, cunoscut ca „noile graiuri”…. Puterea transmutării este puterea de a intra în contact cu centrul sufletului, prin inimă. Această metodă singură păstrează în sine puterea împlinirii si a perfectiunii”.

5. Legea Echilibrului – Integrarea polaritătilor. Termenul „polaritate” înseamnă forte opuse între care nu există competitie. Fortele se deplasează colectiv spre un obiectiv armonizat, acesta având ca rezultat cresterea. Dualitatea înseamnă forte de energie opuse care au preluat o personalitate si, astfel, devenind competitive, actionând una împotriva celeilalte prin judecată si competitie, creând în felul acesta ego-ul, ca parte a personalitătii încarnate. Noi trăim într-un plan al dualitătii si trebuie să exersăm Legea Echilibrului pentru a crea o polaritate de energii masculine/feminine, pozitive/negative, pentru obtinerea armoniei si a integrării. Legea Echilibrului, atunci când este integrată în Fiinta noastră, e unul dintre primii pasi către iluminare.

6. Legea Manifestării – Ne permite să ne manifestăm dorintele si nevoile, atunci când intentia este pentru cel mai înalt bine al nostru, dar si al celorlalti. Hotărâti ce doriti, afirmati clar, uitati de ea si considerati că s-a rezolvat. Nu vă îndoiti! Capacitatea noastră de a ne manifesta dorintele în realitatea fizică este garantată, atunci când suntem în aliniere sincronă cu Vointa Divină si nu avem în memoria celulară tipare interne de sabotaj care să functioneze.

7. Legea Sincronizării – A fi în locul potrivit la timpul potrivit. Acordarea perfectă si alinierea perfectă, acolo unde totul decurge magic si armonios. Această Lege este cunoscută si ca Legea Gratiei, care afirmă că, atunci când Fiintele sunt aliniate perfect, ele vor fi în perfectă concordantă cu perfectiunea divină a lui Dumnezeu – deoarece Dumnezeu se manifestă în viata lor.

8. Legea Discernământului – Cunoscută si ca Legea Diferentierii, această lege are de-a face cu faptul de a fi complet în armonie cu ceea ce reprezintă următoarea etapă în evolutia noastră personală. Acest concept a fost discutat în detaliu în capitolul despre discernământ.

9. Legea Iertării – Aceasta se referă la plătirea datoriilor karmice, la re-echilibrarea energiei de către cei care au creat dezechilibrul de energie. Ea aduce iertare de sine si a altora, deoarece nici o vindecare nu este posibilă fără iertare.

10. Legea Rezonantei – Energiile asemănătoare atrag particule asemănătoare, datorită câmpurilor lor electromagnetice; astfel, orice trimitem în exterior, ca gând, cuvânt sau actiune, este amplificat si returnat către noi.

11. Legea Perfectiunii – Totul este perfect, în starea sa Divină.

12. Legea Creativă a Afirmatiei Divine – Puterea gândului si a cuvintelor, care afirmă că sunteti ceea ce credeti că sunteti voi sau realitatea voastră. După cum credeti, asa veti fi.

13. Legea Compensării – Ordinea prin care fiinta primeste doar recompensă. Această lege este Universală si nu se supune cererilor personale. Este asociată cu Legea Cauzei si a Efectului si cu Legea Creativitătii si e aplicată în relatie directă cu alegerea individuală în privinta actiunii.

14. Legea Asimilării – Nu permite ca în corpul nostru să fie construite particule pe care noi, ca spirite, nu le-am asimilat si nu ni le-am supus.

15. Legea Adaptării – Legea de a permite si de a curge usor, împreună cu singurul lucru constant din Univers – natura schimbătoare a energiei, care se exprimă pe sine în multe forme diferite. Noi trebuie să fim flexibili, deoarece schimbarea aduce evolutie. Deschizându-ne si permitând celei mai pure energii să curgă nestingherit prin fiinta noastră, vom avea parte de mare bucurie si echilibru, pe măsură ce ne acordăm la puteri superioare. Acordarea câmpurilor noastre de energie pentru a accepta numai energia cea mai pură, va mări la maximum această experientă.

16. Legea Cauzalitătii – Lucrează în armonie cu stelele, astfel ca o fiintă să se nască într-un moment în care pozitia corpurilor ceresti din sistemul solar îi va oferi conditiile necesare pentru a progresa în scoala vietii. Această lege acoperă stiinta Astrologiei, care ne influentează viata conform alegerii semnului sub care ne nastem si a momentului nasterii.

17. Legea Evolutiei si a Renasterii – Un proces lent de dezvoltare, desfăsurat cu stăruintă fermă prin întrupări repetate în forme cu eficientă sporită, prin care, în timp, toti sunt adusi la un nivel de splendoare spirituală, prin recunoasterea Sursei si a adevăratei identităti. Cunoscută de asemenea si ca Legea Periodicitătii.

18. Legea Analogiei – „Cunoaste-te pe tine însuti”. Ea permite unei fiinte să ajungă la o întelegere a Fortei lui Dumnezeu din ea însăsi si din univers, prin întelegerea tuturor aspectelor din propria fiintă.

19. Legea Dualitătii – Atunci când o fiintă este conectată constient la Sursă, sau este „iluminată”, se află deasupra acestei legi si nu e afectată de ea. Până în acel moment, această lege afectează polaritatea energiei.

20. Legea Mintii – În timp ce Spiritul este Realitatea Absolută, mintea este mediul prin care Spiritul lucrează, prin care creatia apare în formă fizică în acest plan. Legea Mintii afirmă că, după cum crezi, asa va fi. Aceasta înseamnă că, la acest nivel, convingerile omului influentează si creează realitatea sa. „Legea Mintii este suma convingerilor omului”. Ann si Peter Meyer se referă în detaliu la această lege, în cartea lor, A Fi un Crist, si de asemenea am acoperit-o în detaliu în capitolele anterioare.

21. Legea Respectului – Această lege respectă dreptul individului de a căuta Adevărul Universal si Întelepciunea Divină, de o manieră care aduce bucurie propriei inimi, cu conditia ca fiinta să respecte, la rândul său, întreaga viată.

22. Legea Universală – Legea Universală spune că toată cunoasterea si constienta, toate lucrurile vii – sau, pe scurt, că întreaga viată contine acea vitalitate, acea putere de a aduna din sine toate lucrurile necesare pentru a-i asigura evolutia si înflorirea.

23. Legea Iubirii – Legea iubirii este acea Lege care pune bunăstarea, grija si preocuparea pentru ceilalti, mai presus de cea pentru sine. Legea Iubirii este acea afinitate cu toate fortele pe care omenirea le poate considera ca fiind pozitive.

24. Legea Îndurării – Legea îndurării este acea lege care permite fiintei să ierte toate greselile, să-i ierti, în mod egal, pe cei care gresesc împotriva ta, după cum si tu gresesti împotriva lor. Aceasta înseamnă să fii îndurător. Legea îndurării este înrudită cu Legea Iubirii si dacă ne vom supune legii Îndurării, nu vor mai putea fi greseli în lume.

25. Legea Recunostintei – Legea Recunostintei este guvernată de legea rezonantei. Conform acestei legi, cu cât ne exprimăm mai mult recunostinta pentru lucrurile de care ne bucurăm în viată, cu atât mai mult vom atrage către noi lucruri pentru care să fim recunoscători.

26. Legea Răbdării – Legea Răbdării afirmă că toate lucrurile au timpul lor. Întrucât tot ce se desfăsoară în cadrul Planului Divin se întâmplă si în momentul ales de Divin, răbdarea devine o calitate prin care fiinta întelege că o concentrare conectată la Sursă va face, în cele din urmă, ca toate gândurile, cuvintele, actiunile să se realizeze cu exactitate. În jocul Vointei Divine, fiinta devine constientă că ceea ce nu se realizează imediat, nu este menit să se întâmple în acel moment.

27. Lege Exemplului – Lege Exemplului afirmă că cea mai puternică fortă a schimbării se va manifesta la fiecare fiintă care „actionează după cum vorbeste”. Ea afirmă că orice persoană, concept sau lucru pot servi drept exemplu care să fie urmat de altii. Cei care au servit ca exemple în dăruirea iubirii, ajutorului si în împărtăsirea părtilor lor cele mai bune, au contribuit la aducerea libertătii, a bucuriei, a frumusetii si păcii în acest plan.Fiintele care îsi doresc o lume mai bună, sunt încurajate să-si trăiască propriul adevăr, în fiecare moment al fiecărei zile, într-un mod care respectă întreaga viată. 

28. Legea Tolerantei – E asociată cu Legea Respectului. Este o Lege care ne inspiră să recunoastem divinitatea în tot. Această recunoastere ne situează dincolo de judecata si separarea care vin din prejudecătile de rasă, religie, cultură, credintă, vârstă sau gen.

sursa: http://hranasufleteasca.com/2015/03/05/legile-de-baza-ale-universului/

MIZA REALA de la Rosia Montana? Descoperiri fabuloase musamalizate de autoritati

La inceputul anilor 1990, subsolul din zona Carpatilor Occidentali a fost sondat de un satelit rusesc, care cauta situri antice si preistorice. Cu aceasta ocazie, s-a descoperit un imens oras subteran, intins pe o suprafata de peste doua sute de kilometri patrati, foarte bogat in aur. In zona numita Vartoape din Muntii Orastiei, pe o suprafata de aproximativ patru kilometri patrati, exista saptezeci si cinci de gropi conice, de diferite dimensiuni (unele cu diametre de pana la saptezeci de metri), din care pleaca mai multe tuneluri catre muntii din apropiere (unul ajungand chiar sub sanctuarele din Sarmizegetusa Regia, fiind probabil cel prin care armata lui Decebal a plecat din calea romanilor, traversand muntii in doua zile).

In zona Vartoape, aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunica intre ele, precum camerele unei locuinte, multe dintre ele comunicand cu platoul de deasupra prin drumuri antice. In aceasta zona si in imediata apropiere se afla vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare facute din andezit (piatra pe care astazi o putem taia doar cu diamantul), constructii cu o vechime mult mai mare decat cele de la Sarmizegetusa, acolo aflandu-se centrul mega-orasului pre-dacic.

Acest oras subteran se intinde nu numai sub Sarmizegetusa Regia, ci si sub Simeria (locul de origine al sumerienilor), Tartaria (unde s-a descoperit cea mai veche scriere din lume), Deva (zona din care au plecat arienii in Asia) si Rosia Montana. In Pergamentul Secret, Radu Cinamar vorbea despre un tunel foarte lung sub muntii Orastiei, la capatul caruia s-ar afla o camera imensa din aur pur, in care s-au descoperit o lumina albastra stranie si sapte scaune capabile sa sustina umanoizi de aproape trei metri inaltime.

Referiri la acest oras subteran se intalnesc si in povestile grecilor antici, care spun ca in tinutul arimilor (adica in aceeasi zona) locuia in vremurile de demult gigantul Typhon, bine ascuns sub pamant, inchis acolo de catre Zeus. In Teogonia, Hesiod scria ca in tara Arima traia Echidna, o creatura jumatate nimfa si jumatate sarpe, ce locuia intr-o pestera adanca, facuta de zei, ce seamana cu un palat stralucitor, de unde pazea intreg tinutul. De altfel, grecii antici considerau ca in subsolul Carpatilor Occidentali se afla Tartarul, lumea subterana in care au fost inchisi titanii, primii zei, probabil fiind vorba despre acest urias oras subteran.

S-a descoperit si ca nu doar sub Muntii Apuseni, ci sub intregul lant Carpatic de pe teritoriul tarii noastre, exista o retea intreaga de tuneluri, despre care legendele dacice sustin ca au fost construite de zeul Zamolxis pentru a proteja tinutul si poporul dac, iar Rosia Montana se pare ca reprezinta intrarea principala in acest oras subteran al zeilor.

In luna februarie a anului 2012, o echipa romano-canadiana de geologi urmarea ramasitele filonului de aur la una dintre galeriile sapate de agatarsi in urma cu 5.500 de ani la Rosia Montana. Atunci, echipa a facut aparent din intamplare o descoperire colosala, ce ar putea modifica istoria omenirii daca s-ar face publica.

Geologii romani si canadieni au descoperit la baza galeriei cavernecapatul dreptunghiular al unei lespezi aurii, care nu parea a fi o roca naturala. Dupa prelevarea unei mostre, rezultatele de laborator au aratat ca era vorba despre o piatra compozita, obtinuta dupa o tehnologie imposibil de reprodus in conditiile stiintei actuale, compusa din 15% praf de granit, 30% wolfram si 55% pulbere de aur de 50 de karate. In luna aprilie, in timpul discutiilor purtate cu usile inchise la Ministerul Minelor, Petrolului si Geologiei, canadienii au cerut ca aceasta descoperire sa nu fie facuta publica iar galeria sa fie inchisa urgent. Romanii au fost de acord cu pastrarea secretului, insa au insistat sa continue cercetarile si sa trimita acolo o echipa de arheologi.

Zona a fost inchisa imediat cu sarma ghimpata si pusa sub paza. De la inceputul lunii mai pana pe 23 iunie s-au derulat in secret sapaturile in jurul lespezii. Masuratorile au stabilit faptul ca aceasta, perfect slefuita, cantarea aproximativ 1.700 de tone (cu 100 de tone mai mult decat cea de la Baalbek, in Liban), avea o lungime de 12 metri, o latime de 6 metri si o inaltime de 3 metri, iar aurul din ea reprezenta 935 de tone, de 150 de ori mai mult decat tot aurul extras la Rosia Montana de daci, romani, austro-ungari si romani la un loc.

Intr-un final, lespedea a fost segmentata in 80 de calupuri egale, incarcata in containere si transportata noaptea, sub escorta militara, spre o destinatie necunoscuta. Din anumite informatii reiese ca fragmentele au ajuns la Combinatul Siderurgic din Galati, unde au fost topite si transformate in lingouri de aur si wolfram, despre care nu se stie unde au fost depozitate.

Un lucrator care a participat la dezmembrarea lespezii sustine ca un batran arheolog de prestigiu, ce avea o cicatrice in coltul ochiului stang, a realizat un set de fotografii, care au fost date spre studiu unui paleolingvist, ce a atras atunci atentia autoritatilor ca lespedea are o valoare istorica si culturala inestimabila nu doar pentru romani, ci pentru intreaga omenire.

Ca argument, in respectivele fotografii se poate observa ca intreaga suprafata a lespezii era acoperita de o scriere in basorelief de culoare verde smarald, total necunoscuta, posibil pelasga. Cu toate acestea, autoritatile romane au ignorat atentionarile paleolingvistului si au dispus taierea si topirea lespezii, urmand ca, dupa vanzarea aurului, sa primeasca 19.31% din castig, conform intelegerii cu partea canadiana. Batranul arheolog, care a ales sa-si pastreze ascunsa identitatea, a declarat presei la vremea respectiva:

"Lucrurile insa au devenit de-a dreptul uluitoare atunci cand la ridicarea lespezii s-a putut observa un soi de put cu diametrul de 4 metri, in interiorul caruia cobora o scara elicoidala, ale carei trepte erau sapate in peretii putului, de parca fusesera taiate cu laserul. Din interiorul putului emana o lumina laptoasa, violacee.

Desi cei cativa lucratori, geologi si arheologi care au fost martori la ridicarea lespezii si-au revenit dupa o vreme din uimire, in afara paleolingvistului care s-a precipitat ca un apucat pe scari in jos, nimeni n-a mai avut curajul sa coboare ca sa vada ceea ce se afla in put, iar a doua zi era deja prea tarziu.

Am asteptat cu totii ca paleolingvistul sa apara, dar el nu s-a mai ridicat la suprafata. Peste noapte, SRI-ul si armata au acoperit cu scanduri intrarea in putul care ducea spre interiorul muntelui, au turnat ciment si au sigilat-o. A doua zi a fost inchisa gura putului exterior, precum si intrarea in galeria sapata in vremuri imemoriale de agatarsi.

Tot a doua zi, eu, dimpreuna cu toti martorii care au asistat la prelevarea lespezii si la descoperirea putului din adancul minei, precum si cei care au participat la stergerea urmelor, am fost pusi sa semnam niste documente care garantau pastrarea "secretului de stat" si am plecat cu totii, speriati, inapoi pe la casele noastre". La sediile Ministerului Minelor, Petrolului si Geologiei si al Institutului de Arheologie din Bucuresti, nimeni nu stie nimic, domnind peste toti o tacere ca de mormant.

Exista voci care sustin ca persoane sus-puse de la Guvern au musamalizat afacerea si ca bancherii elvetieni isi freaca mainile satisfacuti. Ultima data cand s-a mai putut discuta cu batranul arheolog si cu lucratorul martor a fost pe 28 iulie 2012, cei doi disparand apoi fara urma.

Galeria unde a fost descoperita lespedea, aflata pe Valea Cornei, sub satul Cornea de la Rosia Montana, a fost supranumita Galeria Hiperboreeana. Ea a mai fost cercetata in 1976 si, dupa o descoperire uluitoare, a fost sigilata de catre Securitate. Dintre cei care au participat atunci la sapaturi, doar patru persoane mai sunt astazi in viata. Trei dintre ei refuza sa-si aminteasca intamplarea de acum 37 de ani, doar unul dintre ei, fost sef de echipa, a acceptat sa rupa tacerea. Iata ce a povestit el Presei:

"Poate ca n-ar trebui sa zic nimic, ca doara am jurat la comunisti, dar eu ma trag de fel din Albac, chiar din neamul de moti al lui Avram Iancu, asa ca nu pot sa tac. Uite cum a fost: In iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul sef si am primit dispozitie sa redeschid, sa consolidez si sa electrific vechea galerie 13, ramasa inchisa inca de pe vremea austro-ungarilor, urmand ca dupa consolidare sa vina doi tovarasi geologi sa prospecteze.

Galeria era veche, ramasa asa neexploatata inca de pe vremea agatarsilor, care la vremea aceea scoteau din ea si prelucrau aurul si argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole inainte sa ajunga romanii stapani pe minele de aur, sau Alburnus Maior cum spuneau ei. E drept ca se vad urme de cautare si din partea romanilor, dar e limpede ca s-au lamurit repede si au abandonat.

Lucrarile de consolidare si electrificare au durat pana in vara lui ‘76 si am avut niste probleme cu golirea de apa a unei parti a galeriei care se inundase. Atat valvele din mina, cat si electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor. Tot atunci am gasit si un os spalat de ape, asa de mare, cum nu mai vazusem niciodata.

Dupa ce l-am aratat directorului minei, el l-a predat securistului Intreprinderii Miniere de Stat Rosia Montana, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Ca unde era osul cand l-am gasit? Ca in ce pozitie? Ca cine a mai fost cu noi in mina? Ca cine mai stie de existenta lui?

Cati am intrat si cati am iesit din sut in ziua aia? Ma rog, tot felul de intrebari, ca sa ne sperie si sa ne faca sa tacem. Am tacut cu totii, iar dupa ce ne-au pus sa semnam declaratiile, ne-au trimis inapoi in galerie. Acasa n-am suflat o vorba. Mi-era frica pentru ai mei. Cand treaba noastra a fost terminata, au intrat in mina doi oameni de la Bucuresti din care unul sigur era geolog. Ce au lucrat ei acolo nu stiu, dar asa, ca la vreo saptamana, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tanar, cu o cicatrice la ochiul stang, care a zis ca e arheolog.

La doua zile dupa el, a venit o echipa intreaga de civili dar si cativa arheologi cu niste echipamente cam ciudate, impreuna cu un echipaj de Militie care a blocat accesul la galeria 13 si a inceput sa ne controleze legitimatiile la poarta. Dupa inca vreo luna jumate am fost chemati din nou, eu si ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidari si care deja semnaseram declaratiile, sa caram sterilul din fundul galeriei 13 si sa-l scoatem cu vagonetele afara din mina.

Atunci am vazut grozavia. Arheologii scosesera la iveala din stanca un schelet urias, cam de 10 metri lungime, care zacea pe o parte cu picioarele stranse. Osul pe care il gasisem eu era legat cu o funda rosie si de-abia atunci am vazut ca era de fapt o vertebra. Mama, da’ ce vertebra! Civilii se foiau de colo-colo! Unii isi notau cate ceva din ce ziceau arheologii, altii faceau poze cu blitzul.

Ziceau ceva de unu’ Densusianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul a sarit cu gura mare ca sa-si vada de treaba, ca Densusianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu’ si cu securitatea. Altul, si asta era arheologul cel tanar, ca l-am recunoscut dupa cicatrice, a scapat una cum ca scheletul ala era de hiperborean si ca ar putea fi chiar stramosul nostru! "Nu se poate tavarisce! Ce hiperborean visezi!" – a racnit la el unul gras in haina de piele si cu accent rusesc. "Omul se trage din maimuta! Unde ai mai pomenit tu maimuta de 10 metri? Gata! Scheletul asta pleaca la Moscova! Ia luati-l pa reactionaru’ asta d-aici!". Atunci ne-a cuprins groaza pe toti. Doi gealati au sarit pe el, l-au legat si l-au tarat afara din mina. "Ia hai! Strangeti, impachetati in lazi si duceti totul la gara! Si daca mai sufla vreunul vreo vorba v-arunc kaghebeu-n ceafa!".

Tot pe noi a cazut magareata cu stransul si cu caratul. S-a facut dimineata cand am terminat de impachetat, de carat si urcat lazile in tren. Dar nici pe noi nu ne-au lasat sa mai mergem acasa. Ne-au suit in doua dube fara geamuri si ne-au dus undeva. Unde, nu stiu. Dar stiu ca am mancat bataie si ca m-au pus sa semnez ca n-am vazut si ca nu cunosc nimic, ca am un unchi legionar care e bandit si impusca securisti prin munti si mi-au zis ca daca suflu vreo vorba imi salta nevasta si copiii iar pe mine ma baga in puscarie. Am semnat si am tacut, ce era sa fac…

Nici cu ortacii mei n-am mai vorbit despre asta. Ceva de bine totusi mi s-a intamplat dupa aceea. La o saptamana dupa ce m-am intors la mina, unul de-l aveam mereu coada dupa mine cand intram si ieseam din sut a venit la birt si s-a asezat la masa mea. Cinstit sa fiu, cand l-am vazut, mi-a inghetat sangele in vine. "Uite Ioane, mi-a zis, si eu sunt mot ca si tine. Si tot ca si la tine, neam de neamul meu au fost baiesi la Rosia Montana. Am fost acolo cand s-a descoperit scheletul uriasului. Acum e la Moscova.

Ca si tine, am fost si eu martor. Ia plicul asta si pastreaza-l ca pe ochii din cap. Inauntru ai poza. Sa stii de la mine ca acolo, in galerie, era scheletul unui dac, stramos de-al nostru. Pastreaza poza si arat-o nepotilor tai. Eu nu stiu daca scap, pentru ca am fost iradiat. Pe voi v-au speriat bine, dar de noi, astia din securitate, care nu ne speriem asa de usor, se descotorosesc altfel. Nu te cunosc, nu ma cunosti. Nu ti-am dat nimic! Ai priceput?". "Da, am priceput!". S-a ridicat si a iesit repede pe usa. Doar doua zile l-am mai vazut cum pasea ca o umbra in urma mea, apoi nu l-am mai vazut niciodata. In schimb, mai am poza cu hiperboreanul de la el".

Asadar, deasupra lespezii extrase in 2012 se aflase cu 36 de ani in urma scheletul uriasului, in Galeria 13 sau Galeria Hiperboreeana. Iar acelasi arheolog cu cicatrice in coltul ochiului stang a fost martorul ambelor descoperiri, din 1976 si 2012. La Rosia Montana se afla intrarea in orasul subteran al zeilor, supranumit Tartar de catre grecii antici.

Daca in trecut secretele zeilor erau pazite intotdeauna de sfincsi, creaturi mitice cu corp de leu, picioare de taur si aripi de vultur, si la Rosia Montana exista unul aparent natural. Sfinxul Rosiei Montane este situat pe unul dintre cele mai inalte puncte ale Masivului Carnic si are doua capete: unul mare si inca unul mai mic, numit Sfinxisorul, deasupra celui mare. Unii localnici chiar sustin ca nimeni nu va putea pune mana pe aurul nostru atat timp cat Sfinxul va pazi Rosia Montana. E posibil ca acest oras subteran al zeilor sa fie adevarata tinta a miliardarilor George Soros si Beny Steinmetz?

Am aflat deja ca amandoi au investit sume colosale pentru a-si pune ghearele pe Rosia Montana, am vazut implicarea SRI-ului atat in povestea copilului ucis pe 2 septembrie, cat si in descoperirea din Galeria Hiperboreeana. Am vazut implicarea clasei politice de varf atat in musamalizarea intelegerii secrete cu evreii, cat si in regizarea crimei copilului, apoi in deturnarea atentiei publicului catre maidanezi. Am vazut si manipularea fara ascunzis in aceste cazuri. Pentru a afla daca interesul miliardarilor evrei este orasul subteran sau aurul (alaturi de celelalte metale pretioase), nu trebuie decat sa aruncam o privire catre planul proiectului minier de la Rosia Montana.

Acesta este unul dintre cele mai mari proiecte de exploatare aurifera din lume, cu riscuri mult peste toate celelalte. In absolut toate tarile Uniunii Europene se utilizeaza in astfel de exploatari aproximativ 1.000 de tone de cianuri. La Rosia Montana se doreste utilizarea a 13.000 de tone de cianuri pe an. Interventia se va face pe un perimetru de 1.258 de hectare. Se vor rade patru munti si se va sapa la o adancime de 400 de metri, creandu-se un crater gigantic, cu un diametru de aproximativ 8 kilometri, vizibil si de pe Luna.

Proiectul va duce la excavarea a 500 de milioane de tone de steril in urma utilizarii cianurilor. In urma acestui proiect, Romania va ramane pentru totdeauna cu un lac imens de cianuri (adica 215 milioane de metri cubi de cianuri), si un baraj ce ar trebui sa reziste vesnic (lucru putin probabil). Pentru intretinerea si supravegherea acestui baraj, Rosia Montana Gold Corporation ne ofera doar 150 de milioane de euro, desi Agentia de Mediu a Statelor Unite ale Americii a evaluat costurile la 2.6 miliarde de dolari. Exploatarea se va face la suprafata, nu in galerii ca pana acum, distrugandu-se aproape complet respectiva zona. Desi sunt si alte tehnologii pentru extractia aurului, nepericuloase pentru mediu, cea cu cianuri este cea mai ieftina si cea mai periculoasa. Evident ca o firma se gandeste doar la profitul propriu, alegand cheltuieli cat mai mici. Si evident ca variantele alternative sunt ascunse publicului de personaje care incearca sa ne convinga ca extractia aurului cu ajutorul cianurilor este singura modalitate.

Chiar un inginer chimist din Baia Mare a inventat inca din anul 2000 o metoda alternativa, care nici nu pune in pericol mediul si este si mai eficienta, metoda respinsa de catre Ro?sia Montana Gold Corporation. De ce Gabriel Resources respinge metodele alternative de extractie a aurului, unele chiar mai eficiente, preferand-o doar pe cea distrugatoare? De ce vor neaparat sa foloseasca 13.000 de tone de cianuri pe an, cand peste tot in lume este vorba doar despre 1.000 de tone? Raspunsul nu poate fi decat unul singur: pentru a distruge zona. De ce si-ar dori distrugerea acelei zone?

Nu poate fi decat un motiv viabil: pentru a bloca accesul catre / din ora?ul subteran al zeilor. Am vazut deja ca Securitatea a sigilat intrarea in Galeria Hiperboreeana inca din 1976 iar in 2012, dupa ce a fost extrasa enorma lespede, SRI-ul si armata au au cimentuit putul care ducea spre interiorul muntelui, blocand si intrarea in galerie.

Un imens lac de cianuri ar sigila intrarea catre acel oras pentru totdeauna. Nimeni nu ar putea intra vreodata acolo si, mai ales, nimeni si nimic nu ar putea iesi de acolo. Daca miliardarii de la Gabriel Resources urmaresc intr-adevar distrugerea intrarii orasului zeilor si ingroparea acestuia sub 215 milioane de metri cubi de cianuri, de ce ar face asta?.

sursa: http://cultural.bzi.ro/miza-reala-de-la-rosia-montana-descoperiri-fabuloase-musamalizate-de-autoritati-24718?utm_source=REALITATEA&utm_medium=FB&utm_campaign=FB-Post#

O carte fundamentală pentru limba română: Biblia lui Şerban Cantacuzino

Biblia de la Bucureşti, tipărită în anul 1688 şi cunoscută şi sub denumirea de „Biblia lui Şerban Cantacuzino”, este o carte unică în cultura românească, iar Muzeul Naţional al Literaturii Române deține unul dintre cele mai bine conservate exemplare.

Istoricul Alexandru D. Xenopol definea Biblia de la București ca fiind „cel mai însemnat monument al literaturii religioase la români, atât prin întinderea, cât și prin limba ei cea minunată”, iar George Călinescu afirma că tipărirea acestei bibili „reprezintă pentru poporul român ceea ce a reprezentat Biblia lui Luther pentru germani”. În fond, este prima traducere completă în limba română a tuturor textelor biblice.

Editarea Bibliei de la 1688 a fost un proces complicat, care trebuia să rezolve chestiuni de limbă şi de terminologie bisericească nemaiîntâlnite până atunci. Cu șase ani înainte a început să se formeze grupul de cărturari responsabili cu scrierea Bibliei în limba română. Au început să fie strânse materialele necesare, ediţii străine, traduceri parţiale în limba română. Până la aceasta, însă, nu putem să trecem cu vederea alte trei mari lucrări. E vorba de Liturghierul în româneşte, tipărit în 1680. Apoi, în 1682, apărea, pentru prima oară în spaţiul românesc, Evangheliarul sau Evangheliile tipărite în ordinea citirii pericopelor în cadrul anului bisericesc. Iar la 1683 vedea lumina tiparului Apostolul, având aceeaşi structură.

De la Şerban Cantacuzino la Constantin Brâncoveanu

Patronul cultural al Bibliei de la Bucureşti este domnitorul Şerban Cantacuzino, care n-a avut şansa să vadă cartea în forma finală, aceasta fiind tipărită la începutul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Traducerea a început în jurul anului 1682 având ca surse de plecare: Septuaginta (Veneţia, 1687), Biblia sacra polyglotta (Londra, 1653-1657), Vechiul Testament (Nicolae Milescu-Dosoftei, 1662-1668), Noul Testament (Alba Iulia, Simion Ştefan, 1648), comparate cu traducerile în limba latină şi slavonă. La traducere au participat mai mulţi învăţaţi, printre care fraţii Radu şi Şerban Greceanu, Ghermano Nisis, iar lucrarea a văzut lumina tiparului sub îndrumarea tipografului şef Mitrofan. Tehnica redacţională şi tipografică a Bibliei este remarcabilă pentru perioada respectivă. Este publicată în format mare, „in folio”. Textul este pe două coloane, cu litere mici chirilice, cu cerneală de două culori, negru şi roşu. Are 944 pagini din hârtie densă. Titlul este bogat, încadrat în chenar floral şi arată că s-a tradus „dupre limba elinească spre înţelegerea limbii româneşti”.

Un simbol de unitate

Biblia de la București a avut o largă răspândire pe întreaga suprafață a României actuale, în Țara Românească, Moldova și Ardeal. Exemplare ale Bibliei de la București au circulat și în afara granițelor Țărilor Române. De pildă, un exemplar al ei a fost înmânat fostului mitropolit Dosoftei, aflat atunci în surghiun în Polonia. Un alt exemplar al acestei Biblii, care a aparținut cândva Papei Benedict al XIV (1740-1758), se află astăzi în Biblioteca Universității din Bologna.

Biblia lui Șerban Cantacuzino este pentru ortodoxia românească o carte fundamentală, care a furnizat poporului textul integral al Bibliei. Din punct de vedere literar, importanța sa este deosebită pentru dezvoltarea limbii literare române. Biblia lui Șerban fixează definitiv drumul pe care avea să-l urmeze limba scrisă bisericească. Ea a utilizat tradiția fonetică a textelor lui Coresi, Varlaam și Simion Ștefan, îmbogățind lexicul și îmbunătățind sintaxa. Biblia apare în istorie ca un simbol de unitate națională, deoarece circulația sa intensă și efortul depus pentru tipărirea ei au contribuit la conservarea unității de limbă a românilor.

sursa: http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/o-carte-fundamental-limba-rom-n-biblia-lui-erban-cantacuzino

Povestea celor şapte neamuri ale dacilor – una din tainele moştenite de limba română

Cândva, de mult, la începutul primului mileniu înainte de Hristos, pe teritoriul României şi dincolo de acesta, locuiau şapte neamuri de obârşie pelasgă. Limba vorbită de aceştia păstra încă un important fond comun cu cea pelasgă.Ceea ce o delimita însă de limba pelasgă era un concept unitar al limbii cu particularităţi regionale. Particularitatea regională ce făcea deosebirea între vorbirea unui neam şi celălalt consta în folosirea predominant caracteristică a unei vocale. Erau şapte neamuri, precum cele şapte vocale ale limbii române.

Cel dintâi între neamuri era al dacilor. Vocala ce le era caracteristică era a. Ei erau daci, adică „de aici” cu alte cuvinte din această excepţie „de aici”, în vorbirea curentă prin simplificare, s-a ajuns la “d‘aci”, respectiv daci. Teritoriul pe care trăiau era sudul Transilvaniei, de la Carpaţii de curbură până la Munţii Apuseni, partea sudică şi limita cu zona Banatului, iar spre sud erau limitaţi de Munţii Bucegi, Munţii Făgăraş, Munţii Cibin, Munţii Orăştiei până către Munţii Banatului. Zona aceasta fiind vatra Daciei, celelalte neamuri erau aşezate de jur împrejurul acestuia.

Cel de-al doilea neam este cel al decilor. Vocala ce le era caracteristică era e. În limbajul popular, acest nume“deci” provenea asemenea celui al dacilor din “de aici”, respectiv “de aci” ajungându-se la „deci” Iar prin transformare lingvistică g a luat locul lui d şi s-a ajuns la “geţi”. Este cunoscut faptul că în nordul judeţului Mehedinţi există acest fenomen lingvistic de vorbire cu g ca înlocuitor al unor consoane. Teritoriul pe care trăiau este cel cunoscut ca Geţia, adică Muntenia, Oltenia, Dobrogea şi sudul Moldovei, iar la sud, pe ambele maluri ale Dunării.

Al treilea neam este cel al „dicilor”. Vocala ce le era caracteristică era i. Acest nume provine tot din „de aici”, respectiv “de aci” mai apoi „di aci”, iar prin transformarea lui a se ajunge la „dici”. Teritoriul pe care trăiau este cel al Moldovei, cu precizarea că se întindea până dincolo de Nistru la est şi nord. Vorbirea celor din Moldova de azi este notorie prin i.

Următorul neam dacic este cel al „docilor”. Vocala caracteristică este o. Provenienţa este aceeaşi, adică din “de aici” din care, eludându-l pe a şi rotindu-l pe e în o, apare „doici” respectiv „doci”. Teritoriul pe care trăiau este Banatul, cu menţiunea că se întindea mult la vest şi sud şi parţial Oltenia.

Cel de-al cincilea neam dacic este cel al „ducilor”. Vocala lor caracteristică este u, adică vocala atribuită lui Dumnezeu. Acest neam era cel mai puţin numeros, limba ce o vorbeau era dulce, puţin cântată precum vorbesc cei de pe Târnave. Teritoriul pe care trăiau era o zonă pe axa Rupea, Agnita, Mediaş, Blaj, având cam 50 de km lăţime, iar spre nord, zona Tg. Mureş şi Reghin. Acest neam era precum leviţii la vechii evrei, adică dintre ei se alegeau preoţii.

Următorul neam dacic este cel al „dăcilor”. Vocala caracteristică este ă. Mecanismul de formare al numelui este asemănător precedentelor. Teritoriul pe care trăiau este partea de nord a Munţilor Apuseni, Bihorul, Zalăul, zona Clujului şi Maramureşul. Şi astăzi cei de pe aceste meleaguri vorbesc cu „tăţi” în loc de toţi ş.a.m.d.

Al şaptelea neam este cel al „dâcilor”. Vocala caracteristică este â. Teritoriul pe care trăiau este cel al zonei Harghita-Covasna. Despre aceştia se ştiu mai puţine. Dintre ei se alegeau slujitorii în templele dacice, ce însoţeau preoţii, asemenea cântăreţilor bisericeşti de azi. Ceangăii se pare că sunt urmaşii acestui neam, ei suferind însă o puternică influenţă forţată din partea secuilor şi ungurilor, odată cu venirea acestora din urmă peste ei.

Este interesant de remarcat neamul docilor sau „doicilor”. Sub presiunea altor popoare în drumul acestora spre sud, o parte a neamului docilor a migrat din locul de obârşie spre centrul şi vestul Europei, respectiv Germania de azi, Austria şi Elveţia. Numele l-au păstrat sub forma de „doici” însă scris astăzi altfel, respectiv „deutch”, dar pronunţat doici, iar ţării i-au spus Deutchland.

La fel de interesant de remarcat este numele olandezilor. Aceştia spun că sunt „dutch”. Adică sunt din neamul„ducilor”. Cum se poate aceasta?

Câteva din tăblițele de aur de la Sinaia, copiate în plumb, ca urmare a deciziei regelui Carol I. 

De ce a luat această decizie? Ce adevăruri transmit… încât a hotărât să le topească?

La trecerea neamurilor dacice la mono-teismul Zamolxian, o parte din neamul preoţilor s-a răzvrătit, aceştia fiind cei ce locuiau în partea de nord a teritoriului acestui neam. Ca urmare a acestei răzvrătiri, s-a pus legământ de blestem peste ei întru alungarea lor. Astfel au fost nevoiţi să-şi părăsească locul de obârşie şi s-au stabilit în vestul Europei, la vărsarea Rinului în Marea Nordului. Locurile din care au plecat mai păstrează şi azi amprenta celor întâmplate atunci, în sensul că beneficul zonei locuite de aceştia este mai scăzut decât al celor dimprejur.

Ca o paranteză, se cuvine amintită în acest context o întâmplare despre un alt blestem aruncat asupra unei colectivităţi. Este vorba despre blestemul aruncat în vremea regelui dac Oroles peste  o parte din bărbaţii din oastea sa. În timpul unui război împotriva unor invadatori, ca urmare a laşităţii unei părţi din oştire, dacii au fost aproape de a fi înfrânţi şi numai intervenţia, dârzenia şi vitejia de care au dat dovadă femeile dace au făcut ca duşmanul să fie alungat.

Urmarea a fost că regele a poruncit ca toţi acei trădători şi laşi împreună cu familiile lor să aibă domiciliu forţat în zone numite „sălişte”. S-a pus legământ de blestem ca, în acele zone, femeile să aibă ultimul cuvânt în familie, adică bărbatul să fie sub ascultarea femeii. Exemplu este Săliştea Sibiului. Când ies din acea zonă, bărbaţii se comportă absolut normal ca orice bărbat, însă de cum intră înapoi, se schimbă radical, devenind supuşii femeilor. Cu alte cuvinte legământul încă lucrează.

În încheiere, o întrebare se naşte  parcă de la sine „Unde, pe  lumea asta, se mai întâlneşte o asemenea limbă frumoasă şi bogată în unitatea şi particularităţile ei, precum limba ce-o vorbim de veacuri, limba daco-romana pentru cei de ieri şi limba română pentru cei de azi?”

sursa: https://newsconspy.wordpress.com/2013/08/10/povestea-celor-sapte-neamuri-ale-dacilor-una-din-tainele-mostenite-de-limba-romana/