,,Intelligence"-ul romanesc in anii '90 (1)

In contextul redeschiderii dosarului privind evenimentele din 13 - 15 iunie 1990, una dintre cele mai negre perioade din istoria postdecembrista a Romaniei, cu efecte devastatoare asupra acelui prezent si al viitorului Romaniei, numerosi analisti politici, istorici, publicisti, formatori de opinie fac referire la aceste evenimente ca fiind nascute dintr-o posibila confruntare a noilor structuri de informatii romanesti, aparute ca urmare a destramarii Securitatii, precum si la o posibila, daca nu chiar certa, amorsare a lor de catre KGB etc.

O incursiune in istoria postdecembrista a raporturilor dintre structurile de forta ale Romaniei (MApN, fostul Departament al Securitatii Statului si Ministerul de Interne) va facilita o mai buna intelegere a modului in care sau desfasurat evenimentele de pe scena politica romaneasca postdecembrista, respectiv modul in care comunitatea de intelligence a Romaniei va fi implicata in evolutiile din anul 1990. Raporturile dintre Consiliul Frontului Salvarii Nationale (CFSN), ca ,,organism al puterii de stat din Romania", si fostul Departament al Securitatii Statului (DSS) vor fi, pentru inceput, normale. Intreaga activitate militara urma sa fie coordonata de catre Consiliul Militar Superior caruia i se subordonau toate unitatile MApN si ale Ministerului de Interne, inclusiv DSS-ul. Generalul-colonel Iulian Vlad, seful DSS, s-a subordonat noului auto-impus ministru al Apararii Nationale, generalul-colonel (r) Nicolae Militaru, inca din noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989.
,,Militaru mi-a spus ca Ministerul de Interne va fi subordonat Armatei, iar Securitatea se incadreaza in structurile Armatei. Am spus: daca este ordin, asa vom face", va declara generalul-colonel (r) Iulian Vlad in fata Comisiei Senatoriale in ziua de 19 octombrie 1993. In conditiile declansarii ,,fenomenului terorist", Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista (USLA) si Comandamentul Trupelor de Securitate (CTS) au fost trecute sub comanda directa a Armatei in cursul noptii de 22 spre 23 decembrie 1989, iar in cursul diminetii de 23 decembrie 1989, ora 05.00, CFSN-ul va comunica prin intermediul Televiziunii ca ,,Armata si Securitatea coopereaza pe deplin pentru a asigura stabilitatea in tara si linistea cetatenilor nostri". In acele momente, Securitatea ca institutie fundamentala a statului roman, respectiv ca serviciu de informatii si contrainformatii, continua sa existe si se afla in slujba noii puteri si a poporului.
Seful DSS-ului a transmis, in tot cursul noptii, ordine cu privire la intrarea in subordinea Armatei a subunitatilor Ministerului de Interne din teritoriu, de subordonare a Securitatilor judetene, de a se pune la dispozitia Armatei armamentul si munitia, precum si de a se pune sub paza si a se asigura securitatea documentelor. Generalulcolonel Iulian Vlad, seful DSS-ului, va pleca la sediul MApN in cursul zilei de 23 decembrie 1989, chemat fiind de noul ministru al Apararii Nationale, pentru a putea fi tinut sub observatie impreuna cu intreaga comanda a DSS-ului.

In mod inexplicabil, in pofida prezentei conducerii DSS in sediul Ministerului Apararii, sub un strict control al Armatei, au inceput sa se desfasoare actiuni de forta, in teritoriul national, impotriva sediilor Securitatii si unitatilor din compunerea CTS.

In Nota telefonica cu nr. SA 2/905 a Marelui Stat-Major, transmisa in cursul zilei de 23 decembrie 1989, sub semnatura generalului-maior Stefan Gusa, prim-adjunct al MApN si sef al Marelui Stat-Major, se consemneaza faptul ca ,,in nici un caz nu vor patrunde (Garzile Patriotice -n. n.) in sediile organelor de militie si securitate" si, totodata, ,,Militia si Securitatea vor exercita in continuare toate atributiile care le-au revenit in stransa legatura cu unitatile economice si celelalte intreprinderi din cadrul localitatilor". In acele momente, existenta DSS-ul era acceptata de catre CFSN, iar cooperarea cu unitatile MApN era in curs de realizare. ,,In continuare, din ziua de 23 am fost la Ministerul Apararii Nationale. Am continuat actiunile noastre, m-am plans si gl. Militaru ca se intampla ceva cu telefoanele care sunt intrerupte. A fost o sedinta convocata de gl. Militaru cu toti comandantii de arme, de unitati si acolo loctiitorul meu, gl. Bucurescu, la fel s-a plans de intreruperea telefoanelor, la care Militaru a spus ca se va face ordine. Am stat acolo pana noaptea de 24/25 decembrie, dar situatia era grea ca nu puteam sa lucrez. Camarazii de la Ministerul Apararii aveau ce le trebuie: sistemul lor, grupul operativ, telefoane ale Armatei cu care se putea comunica, eu nu aveam nici un adjutant, am cerut niste oameni, mi s-a promis, dar nu au venit. In final, am cerut sa vina seful de la contrainformatii militare, gl. Vasile, care a venit acolo, dar nici el nu a putut face mai mult", marturisea fostul sef al DSS in fata Comisiei Senatoriale. 


,,Teroristii sunt la Securitate"
In pofida neincrederii care domnea intre reprezentantii CFSN si ai MApN, pe de o parte, si conducerea DSSului, pe de alta parte, in cursul zilei de 24 decembrie 1989 s-a intocmit de catre Gelu Voican-Voiculescu un ,,punctaj privind culegerea de informatii referitoare la organizarea grupurilor teroriste" pe care urma sa-l indeplineasca fortele DSS-ului in cooperare cu cele ale MApN. Totodata, Gelu Voican-Voiculescu aproba si semna, in cursul zilei de 24 decembrie 1989, un document intitulat Masuri de organizare a activitatii de contracarare a actiunilor grupurilor teroriste in care se prevedea: ,,1. Trecere imediata la verificarea si selectionarea (pe raspunderea generalului-colonel Vlad Iulian, asistat de colonel Sarpe Paul din Directia Informatii a MApN) individuala a cadrelor USLA susceptibile sa fie folosite, operativ, in actiunile de contracarare (capturare, nimicire, neutralizare) a grupurilor teroriste". Silviu Brucan va alimenta neincrederea Armatei in Securitate si comandantii ei, in cursul noptii de 24 spre 25 decembrie 1989, acuzand faptul ca teroristii ,,sunt de la Securitate". Discutia dura dintre Silviu Brucan si Iulian Vlad s-a desfasurat in prezenta lui Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu, generalilor Nicolae Militaru, Vasile Ionel, viitor sef al MStM, Vasile Al. Gheorghe, general-locotenent si sef al Directiei a IV-a Contrainformatii Militare (UM 0632) din DSS, si Romeo Cimpeanu, general-maior si loctiitor al sefului Inspectoratului General al Militiei (IGM).
In mod inexplicabil, in pofida prezentei conducerii DSS in sediul Ministerului Apararii, sub un strict control al Armatei, au inceput sa se desfasoare actiuni de forta, in teritoriul national, impotriva sediilor Securitatii si unitatilor din compunerea CTS. ,,Dupa 23 decembrie 1989 asupra efectivelor marii unitati si a unitatilor au aplanat si s-au abatut atacuri foarte grave, neconforme cu realitatea, s-a incalcat in mod abuziv onoarea si demnitatea militara de catre unele cadre de conducere ale Armatei a 4-a in frunte cu comandantul acesteia general colonel Iulian Topliceanu, astfel: s-a ordonat si s-a publicat si in presa ca Brigada de Securitate se dezarmeaza si depune armamentul si toate mijloacele din dotare fortelor armate ale MApN; comanda marii unitati si a unor unitati au fost supravegheate in perioada 24 - 29 decembrie 1989 de catre grupe de ofiteri, urmarind activitatea comandantilor si a intregului efectiv de cadre si ostasi; s-au instalat tancuri, TAB, precum si ostasi in pozitie de tragere in jurul comandamentului Brigazii, Batalionului 15 Cluj, 51 Oradea; s-a controlat tot armamentul, munitia si mijloacele de transmisiuni, toata tehnica de transport si toate incaperile; s-au cerut structurile organizatorice si s-au verificat acestea, s-au facut presiuni dure asupra cadrelor de comanda", declara, in primavara anului 1990, colonelul Vasile Mihalache, fost comandant al Brigazii de Securitate Cluj in decembrie 1989. In perioada 22 - 26 decembrie 1989, unele subunitati din CTS au fost dezarmate si introduse in cazarmile Armatei, respectiv cazurile de la Zalau si Baia Mare, in timp ce comandantul Batalionului 51 Securitate din Oradea a fost amenintat, de catre generalul-maior Nicolae Schiopu, ca va fi calcat cu tancurile Diviziei 11 Mecanizate ,,Carei" iar Divizia 81 Mecanizata de la Dej se pregatea sa ocupe cazarma trupelor de securitate de la Tasnad.



Atacurile impotriva Securitatii
In Bucuresti, sediile unitatilor Centrului de Informatii Externe (UM 0544/CIE) au fost blocate de Armata si supuse presiunii manifestantilor care doreau sa le ocupe. Generalul de brigada (r) Gheorghe Dragomir din Serviciul de Informatii Externe (SIE) povesteste in amintirile sale cum a reusit sa deblocheze situatia din jurul sediului unitatii sale (UM 0208), inconjurata de catre manifestanti, Garzi Patriotice si militari apartinand MApN, numai cu sprijinul comandantului Centrului Militar de la Sectorul 2 Bucuresti. Viitorul adjunct al directorului SIE din perioada 1990 - 1992, generalul de brigada (r) Gheorghe Dragomir marturiseste ca in ziua de 23 decembrie 1989 a trimis in numele conducerii CIE o telegrama circulara grupelor operative externe, cerandu-le sa ia toate masurile menite sa asigure securitatea ambasadelor si cifrului, sa colaboreze cu seful misiunii diplomatice si cu personalul diplomatic aflat la post, urmand sa primeasca noi instructiuni dupa formarea unui nou guvern. ,,A inceput o adevarata <> de ofiteri de informatii in institutiile sub acoperire si la misiunile diplomatice romanesti din strainatate, unde personaje dubioase din diaspora romana au fortat si ocupat sediile reprezentantelor diplomatice si consulare, sub ochii ingaduitori ai politiei locale care nu a intervenit pentru asigurarea protectiei sediilor diplomatice, in conformitate cu prevederile Conventiei de la Viena", consemneaza General de brigada (r) Gheorghe Dragomir, in lucrarea sa memorialistica. Totodata, cinci ofiteri ai CIE aflati sub acoperire diplomatica au fost retinuti in diverse puncte de frontiera ale Romaniei, la intrarea in tara, in ciuda pasapoartelor diplomatice pe care le posedau si a faptului ca faceau parte din delegatii oficiale ale MAE. Erau acuzati de terorism.

In Bucuresti, o unitate a CIE a fost atacata de manifestanti si s-a inregistrat o prima victima din randul ofiterilor CIE. ,,La aceasta unitate - consemneaza generalul de brigada (r) Gheorghe Dragomir - care acoperea informativ si contrainformativ SUA si Canada, s-a petrecut un fapt iesit din comun pe care <> revolutiei l-au trecut sub tacere. Din rapoartele cadrelor acestei unitati a rezultat ca un camion militar in care se aflau persoane inarmate imbracate in tinute de camuflaj, a intrat in forta in unitatea in cauza. Au fost arestate si sechestrate cele 20 de cadre aflate in unitate, s-au devastat arhivele, care se refereau la agentura externa si interna existenta pe spatiile mentionate. In aceasta invalmaseala ofiterul de serviciu nefiind orientat asupra modului de actiune, a incercat sa se opuna <>, insa a fost lichidat pe loc. Camionul cu arhiva, calculatoarele care contineau baze de date secrete si cei 20 de ofiteri s-au > in noapte". Ofiterii acelei unitati a CIE au fost eliberati dintr-o cazarma a Armatei abia la mijlocul lunii ianuarie 1990, insa nu si arhiva. Intr-un interviu acordat autorului acestor randuri, in septembrie 2010, fostul sef al DIA, viceamiralul (r) Stefan Dinu, respinge cu fermitate faptul ca sediile unitatilor CIE au fost luate cu asalt de catre subunitati ale MApN. ,,Este o varianta ticluita de ei ca sa sune asa, ca un atac la adresa Armatei, nemeritat insa"

Umilit in sediul Ministerului Apararii
Totodata, ofiterii din UM 0195 (Contrainformatii externe) si din alte unitati ale CIE, cu exceptia celor din unitatile speciale, vor arde numeroase documente referitoare la membri marcanti din diaspora romana din strainatate, oameni politici (Ion Ratiu, Radu Campeanu etc.), scriitori, ziaristi etc. Documentele arse de catre ofiterii de la UM 0225 (unitatea care avea drept obiect de munca emigratia romaneasca) nu vor mai putea fi folosite in lupta politica din anii '90, insa la UM 0103, condusa de maiorul Victor Marcu, dosarele cu informatii despre romanii din exterior vor ramane intacte. Colonelul (r) Cornel Nemetzi va scrie in volumul sau de amintiri (Ultimul curier ilegal. Memoriile unui spion roman, Editura Marist, 2013) ca SIE se va implica, mai apoi, prin grija conducerii, in actiuni de influentare a vietii politice post-decembriste, respectiv ,,spargerea unitatii PNL - scrie Cornel Nemetzi -, astfel ca Nanu (agentul SIE - n. n.) si o parte din prietenii sai au pus bazele unei aripi tinere a acestui partid, manevrata si dirijata de SIE".

O scena extrem de tulburatoare se va produce in acele zile la sediul Ministerului Apararii Nationale unde generalul-maior Marin Neagoe, fostul comandant al Directiei a V-a Securitate si Garda (UM 0666) din DSS, era tinut in arestul Ministerului Apararii si era umilit si batjocorit, dupa propria marturisire. In contextul desfasurarii ,,fenomenului terorist", fostul sef al Directiei a V-a va solicita scoaterea din arest, la raport, la generalullocotenent Victor A. Stanculescu, deoarece stia ca fusese numit de catre Nicolae Ceausescu in functia de ministru al Apararii Nationale. In biroul fostului Ministru al Apararii, in prezenta generalilor Stanculescu, Militaru, Hortopan si Vlad, a colonelului Gheorghe Ardeleanu si a inginerului Mihai Montanu din partea CFSN, fostul sef al Directiei a V-a incearca sa-i convinga pe capii Armatei ca teroristii nu sunt oamenii sai si ordona subordonatilor sai sa se adune la garajul Directiei a V-a unde urmau sa fie inspectati de Mihai Montanu si de
generalii Iulian Vlad si Ion Hortopan. Generalul-maior Marin Neagoe, seful Directiei a V-a, va fi inchis in subsolul Ministerului Apararii pana pe 7 ianuarie 1990. Dupa acea data a fost mutat intr-o cladire care avea gratii la usi si la ferestre si care erau ,,camuflate" ca sa nu se poata vedea afara. ,,Dupa ce generalul Militaru a fost inlaturat de la conducerea MApN, a fost readus ca ministru Victor Atanasie Stanculescu, care, desi stia de beciul de la MApN si de regimul umilitor pe care il suportam zilnic, iar biroul lui era chiar deasupra locului unde eram detinut, nu a venit macar o data sa constate conditiile si regimul la care eram supus. Totusi, cand am auzit ca a fost reinscaunat ca ministru, nu m-am putut abtine sa nu il provoc pe Constantin Olteanu la o discutie: <>. La care Olteanu imi raspunde: <>", consemneaza fostul sef al Directiei a V-a in memoriile sale. Scena descrisa in memoriile lui Marin Neagoe este extrem de sugestiva pentru incapacitatea conducerii DSS, in speta a generalului-colonel Iulian Vlad, de a-si proteja ofiterii subordonati a caror onoare militara si demnitate umana erau lezate in mod grav. Neinterventia sefului DSS in favoarea eliberarii sefului Directiei a V-a este un lucru de neinteles in conditiile in care generalul-maior Marin Neagoe se prevala, in apararea sa, de faptul ca executase intocmai si la timp, impreuna cu subordonatii sai, ordinele sefului DSS.

Incepand cu data de 8 ianuarie 1990, din ordinul Ministrului Apararii Nationale, generalul de armata Nicolae Militaru, efectivul fostei Directii a V-a Securitate si Garda a DSS a fost preluat sub controlul si protectia Armatei, fiind concentrat in trei cazarmi ale MApN, dispuse pe linia de centura a Bucurestiului. Cadrelor Directiei a V-a li s-au creat conditii normale de cazare, hrana si informare, iar Procuratura Militara va trece la anchetarea intregului efectiv al Directiei a V-a in legatura cu misiunile ordonate si executate in decembrie 1989.

In cursul zilei de 24 decembrie 1989, din ordinul generalului-colonel (r) Nicolae Militaru, in prezenta generalului-colonel Ion Hortopan, comandantul Comandamentului Infanteriei si Tancurilor, a sefului DSS, general-colonel Iulian Vlad, a unor ofiteri din Marele Stat-Major si a reprezentantului CFSN, Mihai Montanu, sa realizat o revista de front a Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista (USLA/UM 0620) la sediul unitatii. Totodata, sediul USLA a fost inconjurat, ,,pentru protectia unitatii", de TAB-uri ale MApN si de o subunitate de parasutisti, in conditiile in care efective ale Serviciului Special de Interventie al USLA erau solicitate in diverse puncte ale Bucurestiului pentru capturarea teroristilor. ,,Colonelul Z. G., comandantul parasutistilor, a dovedit calitatile unui adevarat comandant: cinste, probitate, calmitate, competenta, cooperare perfecta cu colonelul Ardeleanu si comanda USLA. Prin el, intr-o perfecta intelegere, s-a realizat actul de comanda al unitatii, iar generalul Nicolae Militaru era la curent, permanent, cu situatia reala din unitate. Pe parcurs, acesti ofiteri au ramas si ei mirati de neincrederea manifestata fatis de aceasta unitate, de nenumaratele <> primite prin telefonul scurt", consemneaza locotenent-colonelul (r) Teodor Filip intr-o lucrare referitoare la istoria USLA.

In cursul noptii de 22 spre 23 decembrie 1989, legaturile telefonice ale DSS-ului cu unitatile din subordine, inclusiv cele ale CIE cu unitatile ,,acoperite", au fost taiate din ordinul colonelului Stelian Pintilie, adjunct al Ministrului Transporturilor si Telecomunicatiilor (din 23 iunie 1984) si care raspundea de Unitatea ,,R" (actualul Serviciu de Telecomunicatii Speciale). In ziua de 25 decembrie 1989, conducerea Armatei a convocat la sediul din Drumul Taberei al MApN, pentru ora 12.30, o intrunire cu toti sefii de unitati centrale de securitate si cei ai CIE pentru ,,comunicari de ordine". Ofiterii din conducerea DSS si CIE vor vedea cu proprii ochi tragedia petrecuta cu echipajul de la USLA condus de locotenent-colonelul Gheorghe Trosca, seful de statmajor al USLA. Sedinta a fost extrem de tensionata datorita acuzelor permanent aduse Securitatii de catre Nicolae Militaru, noul Ministru al Apararii Nationale. Seful DSS-ului parea sa fie sub arest, dupa cum remarcau proprii subordonati, iar perspectiva Securitatii era din ce in ce mai sumbra. ,,Odata incheiata sedinta, ofiterii MApN au trecut la identificarea noastra dupa legitimatiile de ofiteri, pe care ni le-au returnat fara comentarii. In momentul in care se parasea sala de sedinte si se pregateau sa ocupe cele doua autobuze, cadrele DSS au fost supuse unui tir de arme automate din directia blocurilor situate la 200 metri in fata intrarii in curtea MStM. Din instinct, fiecare s-a adapostit dupa dalele de beton, asteptand incetarea focului", marturiseste generalul de brigada (r) Gheorghe Dragomir, participant la acea sedinta din 25 decembrie 1989.
Relatiile extrem de tensionate dintre conducerea Armatei si ofiterii DSS si CIE, in pofida sedintelor de lucru comune sau a apelului sefului DSS din 23 decembrie 1989, ora 06.00, se vor manifesta si in indeplinirea atributiilor de serviciu de catre unitatile de securitate si de informatii externe, astfel incat, dupa cum isi aminteste generalul de brigada (r) Gheorghe Dragomir din SIE, ,,tot mai multe voci din conducerea armatei se pronuntau deschis si ferm ca securitatea si spionajul romanesc au inventat problema iredentistmaghiara pentru a-si justifica existenta in fata <>, cerand indeosebi CIE sa puna la dispozitie, dosarele agenturii recrutate in interiorul organizatiilor iredentist-maghiare din strainatate si ale ofiterilor CIE de legatura".

autor: Constantin Corneanu