Sunt puțini cei care mai contestă
faptul că modul în care trăiește România azi își găsește o cauză directă în
desfășurarea și rezultatul celui de-al doilea război mondial. Mai exact, în
ocupația comunist-sovietică pe care a cunoscut-o România.
Este o opinie larg răspândită aceea
că soarta României a fost decisă la conferința de la Yalta, din 6 martie 1945,
cu puțin timp înainte de încheierea de facto, a conflictului.
În realitate, însă, documentele
arată altceva. Documentele publicate de Institutul Național pentru Studiul
Totalitarismului, în cartea "Misiunile lui Vîşinski în România.
(Din istoria relaţiilor româno-sovietice, 1944-1946)", apărută în
1997, arată că discuțiile despre cedarea României în sfera de influență
sovietică au apărut în 1941, mai precis în decembrie. La doar câteva
luni de la momentul în care România, se angaja în războiul pentru eliberarea
Basarabiei și Bucovinei, cedate prin ultimatumul sovietic din 1940.
Istoricul Ioan Scurtu a redat
momentul primelor discuții: "În decembrie 1941 a avut loc o primă
discuţie, la Moscova, între liderul sovietic Iosif Visarionovici Stalin şi
ministrul de externe al Marii Britanii, Anthony Eden, privind organizarea
Europei după război. Cu acel prilej, Stalin şi-a exprimat dorinţa ca Uniunea
Sovietică să dispună de un „brâu de securitate”, format din state cu regimuri
„prietene”, care să nu mai permită ca de pe teritoriul lor să se declanşeze un
război din partea Germaniei contra URSS. În acest „brâu de securitate” urma să
fie inclusă şi România
Peste puţin timp, atât Foreign
Office-ul, cât și Departamentul de Stat s-au declarat de acord cu solicitarea
lui Stalin", a scris el, într-un
articol de pe blogul personal.
Cu toate acestea, pașii concreți
pentru această înțelegere au început în octombrie 1943.
"O primă înţelegere a fost
realizată la întâlnirea miniştrilor de externe ai URSS, Marii Britanii şi SUA,
desfăşurată la Moscova în zilele de 19-30 octombrie 1943, când s-a constituit
Comisia Consultativă Europeană, care avea la bază hotărârea celor trei state
potrivit căreia „vor acţiona împreună în toate problemele privitoare la
capitularea şi dezarmarea inamicului", scrie istoricul.
În decembrie 1943, la conferința de
la Teheran, liderii SUA și ai Marii Britanii au decis "au acceptat
propunerea lui I.V. Stalin ca în statele aflate la graniţa Uniunii Sovietice să
nu mai existe guverne ostile acesteia".
Ceea ce s-a convenit la Teheran a
fost descris, cu cinism, de către Winston Churchill, în memoriile sale. Liderul
britanic a povestit ce i-a spus lui Stalin în octombrie 1944, la Moscova.
"Momentul era propice pentru
treburi, aşa că am spus: v-ar conveni să aveţi
o predominare de nouăzeci la sută în România, noi să avem nouăzeci la sută de
spus în Grecia şi să mergem cu cincizeci şi cincizeci în Iugoslavia?” Evident,
lui Stalin i-a plăcut propunerea, drept care „a luat creionul lui albastru şi a
făcut un semn aprobator
”, scrie Scurtu, citând din Winston Churchill, Al
doilea Război Mondial, vol. II, Bucureşti, Editura Saeculum I.O.,1996, p. 381 –
382.
Reamintim că în octombrie 1944,
România era deja de partea Aliaților anti-fasciști, după actul de la 23 august.
"Aşadar, în privinţa României
„cărţile erau făcute” din octombrie 1944, astfel că la Conferinţa de la Yalta
(4 – 11 februarie 1945) cei trei – Stalin, Roosevelt şi Churchll – nu au
discutat despre ţara noastră, al cărei nume nici măcar nu a fost menţionat.
La încheierea Conferinţei a fost publicată
Declaraţia asupra Europei eliberate, în care se exprima „acordul comun de a
duce o politică comună din partea celor trei guverne ale lor în timpul
perioadei temporare de instabilitate în Europa eliberată şi acela de a ajuta
popoarele Europei eliberate de sub dominaţia Germaniei naziste şi popoarele
fostelor state satelite ale Axei să rezolve prin mijloace democratice
problemele lor politice şi economice cele mai urgente”[6]. Redactat într-o
formă alambicată, textul lăsa să se înţeleagă că cei trei se pronunţau pentru
dreptul popoarelor de a-şi rezolva problemele interne prin mijloace
democratice. Această idee a fost reţinută de liderii partidelor istorice din
România (PNŢ şi PNL), precum şi de regele Mihai.
Istoria a demonstrat că acestă Declaraţie
avea menirea de a ascunde opiniei publice adevăratele înţelegeri la care au
ajuns liderii URSS, SUA şi Marii Britanii. Mărturie stau evoluţiile
ulterioare înţelegerii de la Yalta. Liderul de la Kremlin a acţionat metodic,
încă din timpul războiului, reuşind să impună dominaţia sovietică în Bulgaria,
România, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, partea estică a Germaniei, a sprijinit
preluarea puterii de către comunişti în Albania şi Iugoslavia, cu acordul
complice al conducătorilor SUA şi Marii Britanii", scrie Scurtu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu