"Tin la aceasta tara si stiu ca Dumnezeu ma vrea aici.
Aici ma cunoaste Dumnezeu dupa nume"
"Cand in padurile si mlastinile unde astazi se afla Berlinul
crestea pir, aici, in Transilvania, se canta nemteste si se rosteau rugaciuni
latinesti.
Asta inseamna vechimea saseasca! Iar daca astazi va pot saluta in
limba noastra comuna, germana, acest lucru il datorez Patriei mele,
Romania, care niciodata nu ne-a interzis limba materna, nici chiar in
acele noua luni de zile, de la 23 august 1944 la 9 mai 1945, cand Regatul roman
s-a aflat in razboi cu Reichul german. In septembrie 1944, fiecare copil
de sas s-a dus la scoala lui germana, unde se predau doua ore de limba romana ca
limba straina, incepand cu clasa a III-a".
Cu aceste cuvinte si-a intampinat preotul si scriitorul Eginald
Norbert Schlattner, in biserica din comuna Rosia (Rothberg), de langa Sibiu,
un oaspete de seama sosit din Germania: ministrul federal de Interne, Otto
Schily. Publicat mai mult in strainatate decat acasa, adulat de milioane de
cititori din Austria, Germania si Elvetia, dar si din Spania si Polonia,
Schlattner este considerat de critici drept cel mai cunoscut romancier din
Romania.
Dupa marea plecare a sasilor din anii 1990-1991, el a
continuat sa-si indeplineasca indatoririle de preot, traind cu stoicism
tristetea de a sluji zilnic
in Biserica evanghelica din Rosia (Rothberg) "doar pentru
Dumnezeu si pentru mine, de unul singur, si multi ingeri". Din cei cinci
sasi care mai vietuiesc in comuna, doar preotul si cateodata preoteasa mai trec
pragul sfantului lacas.
Biserica cetate din secolul al XIII-lea are in jurul ei livezi de
meri si palcuri de stejari si de brazi, inaltandu-se catre cer in mijlocul
satului. Strajuita de tei seculari, casa parohiala este, la randul ei, un
monument: ea "imparte" veacurile in doua - la sud, "aripa
tanara" de la 1762, iar la nord, zidaria de la 1550. Aici si-a gasit
familia Schlattner (al carei arbore genealogic coboara, cu documente, pana la
1467) loc de vietuire si de slujire pe altarul credintei, spatiu de tihna si de
creatie literara. Cand se retrage sa-si scrie cartile, sapte usi il despart pe
romancierul-preot de lume; sapte usi ca tot atatea praguri de amintiri
rascolitoare.
"N-ai voie sa vorbesti asa de frumos despre Romania, ca nu te
crede nimeni"
- Se spune ca vorbele cu care l-ati intampinat pe ministrul Otto
Schily au facut o impresie extraordinara asupra delegatiei germane.
In fapt, ce mesaj le-ati transmis inaltilor oaspeti?
- Am dorit sa le demonstrez ca romanii sunt europeni prin vocatie
si tinuta, ca aceasta tara vine din istorie cu "acquis"- ul comunitar
insusit, pe care-l si depaseste la capitolul toleranta fata de minoritati.
Zic: "Herr Bundesminister, la varsta de zece ani, eu nu vorbeam romaneste.
Tata imi atarnase o tablita de gat pe care scria: "Acest baiat se
numeste Eginald Norbert Schlattner si nu stie romaneste. Daca se pierde, va rog
sa-l predati pe strada Eminescu 5, contra recompensa" ". Si am
spus: "Herr Bundesminister, am fost foarte intrigat ca tata a platit
pentru mine, cand am fost adus acasa de un roman cumsecade, numai de doua
ori suma platita pentru cainele nostru, Litvinov, cand si el se ratacise. Ma
asteptam sa plateasca macar de cinci ori mai mult...".
In aceasta metafora anecdotica este ceva care defineste spiritul
tolerant al Romaniei ultimilor 87 de ani, caracterul umanitar al civilizatiei
romanesti.
Ma doare inima cand observ ca, in strainatate, Romania este
perceputa numai prin strada, si anume: cainii de strada, copiii de strada,
fetele de pe strada, hotii de strada... E mult prea putin!
S-a ajuns la aberatii de genul celor intamplate la Lisabona, unde
am tinut o conferinta de presa despre Romania, organizata de Ambasada
Austriei. S-a apropiat un atasat de presa oarecare si mi-a soptit:
"N-ai voie sa vorbesti asa de frumos despre Romania, ca nu te crede
nimeni". Dar eu vorbesc! Odata, in Polonia, la o conferinta internationala, am luat
cuvantul in incheiere si am spus: "In mod regretabil, de patru zile
vorbiti despre identitatea Europei, si doua lucruri nu le-am auzit -
cuvantul Dumnezeu si cuvantul Romania!".
- La Academia Evanghelica din Sibiu se vorbeste ca, printre
altele, i-ati tinut ministrului federal o adevarata disertatie despre
invatamantul multicultural
din Romania. Este adevarat?
- I-am prezentat, spre exemplu, situatia abecedarelor. Zic:
"Herr Bundesminister, mesajul Romaniei catre Europa Unita este urmatorul -
la noi in tara, abecedarul se tipareste in peste zece limbi!". Si fiindca stiu ca unui german trebuie sa-i traduci in sistemul
lui de conceptie ceea ce inseamna acest enunt, am fost si mai explicit:
"Asta inseamna ca la noi in tara exista tot atatea sisteme scolare
in care limba de predare nu este cea romaneasca, ci limba materna a
copilului. In Parlament, domnule ministru, sunt 19 etnii reprezentate, caz
unic in Europa!". Fiindca am presupus ca nici acuma nu isi poate imagina
ce inseamna cele zece sisteme scolare, cu limba de predare neromaneasca,
i-am spus: "Daca dvs. doriti ca pe cele doua fete ale dvs. sa le trimiteti
in Germania la o scoala u limba de predare turca, la 2-3 milioane de
turci, nu puteti. Dar trimiteti-le aici, la Constanta sau la Babadag, unde
exista numai cateva mii de turci, si acolo poate sa termine liceul si sa dea si bacalaureatul in limba
turca". Si, deoarece nici acuma inca nu eram sigur daca putea sa-si
imagineze, i-am spus urmatorul lucru: "Herr Bundesminister, daca intrebati aici, la
Sibiu, o copilita de etnie romana (ca romanii au descoperit acuma scolile
germane), daca o intrebati, zic, pe Rodica Popescu: draguta, in ce clasa
esti? In clasa a IV-a. Unde? La Liceul Brukenthal. Si ce limba straina inveti?
Raspunde: limba romana... Asta este, domnule ministru, Romania europeana.
Nici macar austriecii, care pana in 1918 au gestionat 13 natiuni, nici ei inca
nu reusesc sa aprecieze corect mesajul romanesc catre Europa
multiculturala". "Ortodoxia apartine in mod constitutiv spiritului
european"- Prin succesul cartilor dvs. Sunteti un cetatean roman gata
integrat in Comunitatea Europeana.
- Din perspectiva mult mai larga pe care o aveti, ce calitati ale
poporului nostru credeti ca vor influenta pozitiv familia europeana in care ne
pregatim sa intram?
- Dimensiunea bizantina. Sunt convins ca o tara atat de ortodoxa
cum e Romania va completa in mod fericit viata spirituala a Europei
Occidentale. Ortodoxia apartine in mod constitutiv spiritului european. Cand
d-l Andrei Plesu a spus ca in fiecare roman exista un european care trebuie
doar descoperit, ma intreb ce a dorit sa spuna. Suspiciunea mea este ca
romanii, cand zic "european", se gandesc la stilul de viata materiala
si mentala din Europa de Vest, prelungit pana in America. Multi dintre ei
cred ca trebuie sa adoptam si sa imitam acest stil, aceasta forma de viata,
aceasta mentalitate care este in mod derivat tributara crestinismului
catolic si protestant. De aceea, cand citesc ca Andrei Plesu a descoperit ca in
fiecare roman zace un european, sper ca n-a avut in minte modelul
antropologic vestic; sper ca are si el aceasta viziune autentica a omului
ortodox. Eu, ca unul care 70 de ani a convietuit cu romanii, stiu ca
religiozitatea mistica a romanilor a creat o relatie speciala cu Dumnezeu
si care are toate sansele, sper din inima, sa revigoreze crestinismul apusean.
- Grecia ortodoxa este membra a UE de peste un deceniu. De ce n-a
reusit sa influenteze Apusul catolic si protestant?
- Pentru ca Grecia, asa cred, nu e prezenta prin religia ortodoxa,
ci prin antichitate. Cine merge la Atena nu merge sa asiste la o slujba
ortodoxa, ci sa-si rupa pingelele pe Acropolis. De aceea, zic: Romania, alaturi
de Bulgaria mai mica, va duce in Vest si acest element al dimensiunii
ortodoxe, al conceptului mental, intelectual si spiritual bizantin. Episcopul
nostru, doctorul Cristoph Klein, a scris multe carti in care a incercat sa
defineasca aceasta punte intre crestinismul occidental si cel rasaritean,
gasind ca rugaciunea este cea care transcende granitele dintre Est si Vest. "Sunt
ingrozit ca de la Bruxelles ni se prescrie deja cat de lungi sa fie tijele
florilor din piata"
- In marsul fortat al Romaniei catre Europa unita, s-ar parea ca
taranii vor avea cel mai mult de indurat. Locuiti intre tarani, le ascultati
spovedania pe romaneste, le dati sfaturi crestinesti. Ce le spuneti despre
UE?
- Despre tarani pot sa spun numai ceea ce sper. Sunt si eu
ingrozit de aceste cerceluse din urechile vacilor; sunt ingrozit ca de la
Bruxelles ni se prescrie deja cat de lungi sa fie tijele florilor din
piata, dupa soi si dupa culoare - ceva de neconceput. Sper ca romanul nostru se
va sustrage unor reglementari si unor regularizari absurde. Sper ca, totusi, va ramane atmosfera aceasta a satelor noastre
care, din tinut in tinut, oglindeste ceva din prezenta lui Dumnezeu hic et nunc
(aici si acum - n.red.) si isi va pastra individualitatea ei
scoasa din timp. Am observat ca, si dupa ce a disparut partidul care tot timpul
batea taranii la cap ce si cum sa faca, pamanturile tot se lucreaza. Desi
tinerii fii si fiice de tarani care frecventeaza scolile din Sibiu vin acasa
moderni, cu bluginsi, cu muzica asta infernala din combine etc., in timpul
verii nu merg nici la mare, nici la munte, ci merg cu bunicutele la camp,
la sapat si recoltat. Sper ca aceasta atmosfera va ramane, iar prezenta lor in
sat va dainui. Sa nu uitam ca la noi lumea mai face petreceri de mare
sarbatoare, se mai casatoreste cu alai pe ulita satului, se mai aduna la
parastase, iar familia mai este adapost si refugiu, nu este atomizata ca in
Apus.
- Credeti ca satul va putea ramane sat, iar taranul, taran?
- Satul va ramane matca spiritualitatii romanesti ortodoxe - care
va fi o completare salutara la spiritualitatea occidentala. Cei care vin din Vest, si vin tot mai multi investitori si
turisti, descopera viata de la tara si raman uluiti ca mai exista asa ceva pe
lume. In Occident, visele lui Stalin si ale lui Ceausescu de a reduce
diferenta dintre oras si sat, sunt deja o realitate... Si atunci, vin germanii,
austriecii si altii, si ce zic ei:
"Ce vedem noi aici, in Romania? Vedem un baiat calare pe un cal
care galopeaza prin mijlocul satului... Vedem doua fete care merg pe drum, una
cu mana trecuta peste umarul celeilalte... Vedem doi baieti care se joaca
de-a calul si vizitiul, folosind drept haturi o sfoara... Vedem ca te duci pe
ulita si esti deja in mijlocul vietii...
"Ceea ce eu completez: nu ma poate trimite sotia in vecini
dupa lapte, ca, pana cand viu inapoi, s-a acrit; trebuie sa stau de vorba, sa
povestesc cu fiecare satean, chiar daca l-am vazut numai ieri. Aici totul
devine eveniment: disparitia liliacului alb, trilul ciocarliei care urca la
cer, oracaitul broastelor, boala unei vaci, moartea unui cal pentru care
trebuie sa sapi o groapa ca pentru imparatul. Dupa mine, viata fireasca este
numai la tara, unde si ploaia imi este apropiata.
- Credeti ca aceasta viziune plina de mister cotidian asupra
vietii ii va preface, ii va schimba si pe fratii nostri europeni din Vest?
- Nu stiu in ce masura toate acestea vor avea o inraurire asupra
stilului lor de viata, a spiritului de a concepe lumea si cerul, dar stiu
altceva: ei s-au plictisit de individualismul atomizat in care vietuiesc,
de perceperea vietii numai prin televizor. Sunt convins ca aceasta inertie
pozitiva a unor forme de viata rurala din Romania, traditiile satelor
romanesti, vor impulsiona spiritualitatea Europei Occidentale in asa fel, incat
unul de acolo sa nu mai fuga pana in India sau pana in Nepal in cautarea
sacralitatii, gasind-o la noi. Faptul ca sacralitatea patrunde zilnic in profan
in satele din Romania va fi, cred, perceput si de fratii nostri din Vest.
Este tragic ca sasii au parasit aceasta tara si au ajuns acolo
unde au ajuns. Ei ar fi putut fi o punte intre cele doua lumi adiacente. Cred
ca noi, sasii, puteam trai pe aceste plaiuri inca 900 de ani: cu romani, unguri,
sarbi, evrei si ceilalti. Nimeni nu ne-a alungat din tara!
- Va rog sa-mi permiteti o ultima intrebare: de ce n-ati plecat,
totusi, in Germania, parinte Schlattner?
- De data aceasta un raspuns scurt si concis: pentru ca tin la aceasta tara si stiu ca
Dumnezeu ma vrea aici. Aici ma cunoaste Dumnezeu dupa nume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu